marți, 22 iunie 2010
Trei de M - Mocirla, Multa Mocirla
...si pentru ca noroiul face bine la organism, am decis sa imi incerc spatele “ruginit” la Maratonul Medieval Medias 2010, desfasurat Sambata, 19.06.2010 pe dealurile “nenoroite” din zona Mediasului. Dupa o pauza de... ceva vreme... in care mi-am lins “ranile” incercand sa imi alin durerea din zona lombara care imi limita antrenamentele, mi-am propus sa fac un test in ritm de concurs sa vad cu ce trebuie sa ma dau in perioada urmatoare: cu alifie sau cu bicicleta.
Sambata cu noaptea-n cap si cu bitza-n portbagaj la Skoda lui Atty am plecat cu sensei si cu Ralu' spre Medias pentru ca in jurul orei 10:30 sa fim apti de start la proba de 50 de km.
Dupa luptele seculare care au durat cateva minute, cavalerii medievali veniti sa ne aduca aminte de vremurile demult apuse ne-au predat stafeta, urmand sa ducem noi batalia mai departe. Se anunta o batalie in noroi, insa pana nu mi s-au incarcat rotile ca la tractor nu am crezut ca e chiar atat de rau. Si nu au trecut decat doi kilometri pana sa ma conving ca va fi o cursa “moale”. Dupa scurta portiune de push-bike de pe prima urcare m-am aciuat pe langa Ely stiind ca el merge mult mai “economic” decat mine in prima parte a curselor, in incercarea de a obtin un “consum mediu” cat mai bun. Prima coborare insa mi-a adus aminte de ce imi place mie sportul asta, asa ca mi-am potolit dorul cu cateva patinaje mai mult sau mai putin artistice. Dupa 16 km am ajuns la punctul unde se desparteau traseele de 50 respectiv 80 de km, astfel ca am fost nevoit sa ii spun lui Ely cu lacrimi (de noroi) in ochi “Drum bun!”. El mergea la 80 de km eu la 50.
Din acest moment solul incepea sa devina “prietenos” cu anvelopele, astfel ca incercam sa tin bikeul pe portiunile cu iarba si sa-l clatesc cat mai des in baltile razlete. La cel de-al doilea punct de alimentare i-am ajuns pe Oly si pe Cioc in timp ce se luptau cu tonele de noroi. I-am depasit insa pentru scurt timp. Am vazut cum se departeaza incet-incet incapatanandu-se sa stea in sa, in timp ce eu impingeam de zor bicicleta, fara nici o satisfactie in urma acestei activitati. Totusi, am ajuns la sosea mai devreme decat ma asteptam. Daca in anii trecuti, cand solul era uscat, uram sectiunea de 6 km de sosea, acum a fost ca o binecuvantare. In sfarsit simteam si eu ca ma deplasez! La inceputul acestei portiuni i-am ajuns pe Cioc si pe Daitoiu Gabriel. Contrar spuselor lui Ely, teoria “e mult mai bine in trei decat singur” cred ca se aplica cu succes in alte domenii. Nu ma incanta sa ma tiganesc si anul acesta pentru dusul trenei pe sosea asa ca am pus putina distanta intre mine si riderii de la Emmedue. Dupa trecerea prin cetatea medievala de la Bazna am ajuns inevitabil la ultima urcare, o portiune care nu imi trezeste amintiri tocmai placute. L-as putea numi Dealul Crampelor uitandu-ma la editiile anterioare ale MMM. Am inceput sa urc in ritmul meu, rulat, usor, chiar daca asta m-a costat o pozitie in clasament. Nu vroiam sa ma innec ca tiganul la mal. Ajuns in varf, scopul meu a fost sa recuperez pozitia pierduta pe urcare, insa am reusit doar sa reduc ecartul in dreptul liniei de Finish la 15 secunde de Cioc.
In final un loc 5, fara dureri de spate, e mai mult decat ma asteptam de la aceasta cursa.
Sper sa reiau antrenamentele fara sa ma mai supere spatele si sa se reflecte asta si in rezultatele viitoare.
Vreau sa-mi felicit coechipierii pentru rezultatele obtinute:
Miron Elisei – Locul 1 Timp: 4:37:12.4 Proba: 80 km
Olar Liviu Mihai – Locul 2 Timp: 2:52:44.4 Proba: 50 km
Un mare MULTUMESC lui Atty pentru “carutzare”, (trece-ma la caietzelu' cu datorii), multumesc si lui Mury ca a fost acolo (sa se pozeze cu prietena mea >:) ), lui Boldi pentru ca ne-a facut reclama atarnand tricoul pe dos pe poarta de Start/Finish si lui Maros care pe langa sprijinul material acordat, ne acorda si increderea ca ii aducem duba cu bine in fata magazinului la sfarsitul weekendului.
Pana data viitoare nu uitati sa pedalati pentru ca, vorba Shakirei:
“Walking gets too boring when you learn how to fly”
Tudor Radu (ca doar cine naiba sa scrie pe blogu' meu daca nu eu?!)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca nu tu atunci cineeee.
RăspundețiȘtergereBa, ma bucur ca "șelile" nu te mai dor in halu' ala in rest, vant de la pupa(-ma) pe frunte