Marea Ocoleala

In acest weekend ploios de toamna.... hopa, scuze (m-am dezorientat) ...de vara, am fost chemati cu mic, cu mare la doua zile de orietare sportiva in cadrul Cupei Romaniei la Orientare pe Mountainbike in padurile din jurul Clujului. Sambata 26 iunie la ora 11:30 s-a auzit primul BIP al cronometrului de la startul probei de medie distanta in padurea Faget. Vremea a rarit bine concurenta clujeana (stati linistiti, nu au murit de batranete, ma refeream la conditiile meteo), insa Mury (Marius Muresan) si cu mine am reusit sa ne invingem groaza de a ne murdari si in acest weekend bikeurile astfel ca la minutul 34 respectiv 42 am pus mana pe cate o harta si dusi am fost...
Aveam de parcurs 6 km in linie dreapta, da' n-ati vrea sa stiti cat de dreapta a iesit in final. Am inceput timid, ocolind beltile, dar cand am vazut ca incepe sa ploua m-am bazat doar pe sacul de detergent de rufe care ma astepta acasa si i-am dat bataie. E ciudat ce se intampla la cursele de genul asta, fie ele chiar si de orientare sportiva si fara obiectiv. Inainte de start iti spui in minte jumate in engleza jumate in romana: “Nu-i stres. Merg de fun ca sa enjoy!”

Si brusc te trezesti gafaind, cu noroiul in ochi si cu limba-n spite, avand un singur scop in minte: UNDE-I PUNCTU!!!??? DA IO UNDE-S??!! Singurul obiectiv clar a fost sa ii fac cunostinta SI-card-ului de pe degetul meu cu fiecare punct trecut pe harta... si am reusit. Nu puteam sa vin acasa si sa va scriu ca m-am ratacit in padurea in care ma dau de o viata aproape zilnic. (Acum stiti de ce nu are Mury blog? ;))
Am terminat proba intr-un timp de 63':59'' pe locul 3, la aproximativ 20 de minute de locul 1.

Duminica 27 iunie am schimbat locatia pentru proba de lunga distanta (8 km in linie dreapta), cronometrul de start bipaind undeva pe coama dealului in padurea Hoia incepand cu ora 10. Ely ni s-a alaturat de aceasta data cu forte proaspete, fapt care s-a si vazut in rezultatul final: 99 de minute comparativ cu cele 108 ale mele sau 117 ale lui Mury. Noroiul “prietenos” si cateva greseli de amator (ce sunt) m-au facut sa pierd minute pretioase, dar nu m-am intors nici de data aceasta la finish cu mana goala: aveam SI-cardul plin de puncte: toate cele 13. Am terminat pe locul 7... asa, si..? Pentru mine e important sa gasesc tote punctele si sa imi dezvolt abilitatea de a ma orienta, de aceea pretentiile mele pentru acest gen de curse sunt minime.(buna scuza Tudore!)
Dupa o festivitate de premiere cu ciocolata si diplome am facut un pit-stop pe la Mury sa ne spalam bikeurile (multumim Mury) si sa ne gandim unde si cu ce vom merge la urmatorul concurs...

Pana una-alta... cititi mai jos ce-o zis Shakira ;)

Trei de M - Mocirla, Multa Mocirla

...si pentru ca noroiul face bine la organism, am decis sa imi incerc spatele “ruginit” la Maratonul Medieval Medias 2010, desfasurat Sambata, 19.06.2010 pe dealurile “nenoroite” din zona Mediasului. Dupa o pauza de... ceva vreme... in care mi-am lins “ranile” incercand sa imi alin durerea din zona lombara care imi limita antrenamentele, mi-am propus sa fac un test in ritm de concurs sa vad cu ce trebuie sa ma dau in perioada urmatoare: cu alifie sau cu bicicleta.
Sambata cu noaptea-n cap si cu bitza-n portbagaj la Skoda lui Atty am plecat cu sensei si cu Ralu' spre Medias pentru ca in jurul orei 10:30 sa fim apti de start la proba de 50 de km.
Dupa luptele seculare care au durat cateva minute, cavalerii medievali veniti sa ne aduca aminte de vremurile demult apuse ne-au predat stafeta, urmand sa ducem noi batalia mai departe. Se anunta o batalie in noroi, insa pana nu mi s-au incarcat rotile ca la tractor nu am crezut ca e chiar atat de rau. Si nu au trecut decat doi kilometri pana sa ma conving ca va fi o cursa “moale”. Dupa scurta portiune de push-bike de pe prima urcare m-am aciuat pe langa Ely stiind ca el merge mult mai “economic” decat mine in prima parte a curselor, in incercarea de a obtin un “consum mediu” cat mai bun. Prima coborare insa mi-a adus aminte de ce imi place mie sportul asta, asa ca mi-am potolit dorul cu cateva patinaje mai mult sau mai putin artistice. Dupa 16 km am ajuns la punctul unde se desparteau traseele de 50 respectiv 80 de km, astfel ca am fost nevoit sa ii spun lui Ely cu lacrimi (de noroi) in ochi “Drum bun!”. El mergea la 80 de km eu la 50.
Din acest moment solul incepea sa devina “prietenos” cu anvelopele, astfel ca incercam sa tin bikeul pe portiunile cu iarba si sa-l clatesc cat mai des in baltile razlete. La cel de-al doilea punct de alimentare i-am ajuns pe Oly si pe Cioc in timp ce se luptau cu tonele de noroi. I-am depasit insa pentru scurt timp. Am vazut cum se departeaza incet-incet incapatanandu-se sa stea in sa, in timp ce eu impingeam de zor bicicleta, fara nici o satisfactie in urma acestei activitati. Totusi, am ajuns la sosea mai devreme decat ma asteptam. Daca in anii trecuti, cand solul era uscat, uram sectiunea de 6 km de sosea, acum a fost ca o binecuvantare. In sfarsit simteam si eu ca ma deplasez! La inceputul acestei portiuni i-am ajuns pe Cioc si pe Daitoiu Gabriel. Contrar spuselor lui Ely, teoria “e mult mai bine in trei decat singur” cred ca se aplica cu succes in alte domenii. Nu ma incanta sa ma tiganesc si anul acesta pentru dusul trenei pe sosea asa ca am pus putina distanta intre mine si riderii de la Emmedue. Dupa trecerea prin cetatea medievala de la Bazna am ajuns inevitabil la ultima urcare, o portiune care nu imi trezeste amintiri tocmai placute. L-as putea numi Dealul Crampelor uitandu-ma la editiile anterioare ale MMM. Am inceput sa urc in ritmul meu, rulat, usor, chiar daca asta m-a costat o pozitie in clasament. Nu vroiam sa ma innec ca tiganul la mal. Ajuns in varf, scopul meu a fost sa recuperez pozitia pierduta pe urcare, insa am reusit doar sa reduc ecartul in dreptul liniei de Finish la 15 secunde de Cioc.
In final un loc 5, fara dureri de spate, e mai mult decat ma asteptam de la aceasta cursa.
Sper sa reiau antrenamentele fara sa ma mai supere spatele si sa se reflecte asta si in rezultatele viitoare.

Vreau sa-mi felicit coechipierii pentru rezultatele obtinute:

Miron Elisei – Locul 1 Timp: 4:37:12.4 Proba: 80 km
Olar Liviu Mihai – Locul 2 Timp: 2:52:44.4 Proba: 50 km

Un mare MULTUMESC lui Atty pentru “carutzare”, (trece-ma la caietzelu' cu datorii), multumesc si lui Mury ca a fost acolo (sa se pozeze cu prietena mea >:) ), lui Boldi pentru ca ne-a facut reclama atarnand tricoul pe dos pe poarta de Start/Finish si lui Maros care pe langa sprijinul material acordat, ne acorda si increderea ca ii aducem duba cu bine in fata magazinului la sfarsitul weekendului.


Pana data viitoare nu uitati sa pedalati pentru ca, vorba Shakirei:
“Walking gets too boring when you learn how to fly”

Tudor Radu (ca doar cine naiba sa scrie pe blogu' meu daca nu eu?!)

O preluca, doua preluci.... si-a treia..??!!!

...pai a treia o fi fost in ultima intersectie, dar de unde naiba sa iti dai seama daca nu-i marcata??!!! Cam asta am facut eu sambata, 15 Mai 2010: am cautat preluci(orice ar fi ele). Maratonul “de Mountainbike” PRELUCA “organizat”(cel putin ei asa sustin) in ”pitoreasca zona a Prelucilor” a strans la start (dupa care i-a imprastiat rau de tot) 132 de concurenti: 70% inscrisi pentru proba de 35 km si 30% inscrisi pentru proba de 92, sau 85.... sau 96 ...de km(nu stiu exact daca au calculat si ratacirile sau nu). In fine... la ora 10 luam startul si inca din primii 2 km deja ne intrebam unii pe altii incotro e traseul. Pana la urma gasim un “cunoscator” si il plasam in fruntea plutonului sa ne calauzeasca pana mai incolo. Nu trece mult timp si grupul fruntas (Oly, Toty, Otniel, eu si inca cativa) se dezlantuie si odata cu el se dezLANTZuie si bicicleta mea: ii cade lantul in exteriorul angrenajului si, in tentativa mea de a-l pune inapoi din mers, reusesc sa indoi o za destul de tare incat sa imi agate in schimbatorul spate si sa nu mi stea pe nici o viteza. Astfel ma decid sa fac stanga imprejur catre START sperand totusi ca se va indura de mine cineva care poseda cheie de lant... si s-a indurat: ii multumesc mult acelui CINEVA cu toate ca nu stiu exact cine este. Pana am reparat lantul au trecut toti... absolut toti. Si asa, incet incet am inceput sa recuperez pozitii: la inceput mai usor, dar din ce in ce mai greu cu cat ma apropiam de locurile fruntase. Am ajuns la un moment dat pe locul 6 la categoria mea insa eforturile depuse pentru a ajunge acolo si-au spus cuvantul si in final am terminat pe locul 8 la categoria 19-35 de ani si pe 9 la general. M-am ratacit de vreo 4 ori si m-am minunat o singura data: cat de prost marcat a putut fi traseul!!! Noroc ca a compensat peisajul. Am primit si o explicatie de la organizator la final: “Stiti, se fura marcajele pe aici”. Mi-l si imaginez pe c8ilu’ ala din varfu’ dealului purtand echipament de sumo din banda de marcaj. La ce altceva ii putea folosi?? Si situatia era constanta pe toata lungimea traseului. Asta e... Important e ca am terminat cu bine, mai mult eu si mai putin Oly, care, in dorinta de a obtine locul 4 intr-un sprint final, a avut un incident neplacut cu o masina in ultima suta de metri(i-a “pliat” oglinda... pe asfalt).
Infrigurati, obositi si totusi bucurosi de un asemenea antrenament, m-am urcat cu Ralu in masina la sensei Attila si am pornit spre casa cu gandul de a nu ne mai opri vreodata in Copalnic Manastur, nici macar in drum spre partiile de la Cavnic...

Multumiri:
- lui Bubu meu pentru rabdarea de a sta 6 ore pana am parcurs cei 96,44 km (rataciri incluse)
- Lui Attila Czirjak (aka. Sensei Aty) pentru sponsorizarea transportului
- Maros pentru suportul material
- Voua, celor care ati citit acest blog ;)

O mare neNOROIre

… nimic grav, nimic tragic… doar un traseu putin cam “zemos” pe care te dadeai din manta-n manta ca la billiard si unde cand “aterizai” alunecai ca piatra de Curling. Cam acesta e fundalul pe care s-a desfasurat in 9 mai Lornion Trofe MTB XCO C3 Tg. Mures(ma dau gata denumirile astea), a doua etapa contand in (si acum inca una) Romanian MTB XCO Gran Prix.

Din perspectiva mea concursul s-a desfasurat cam asa: un start pe locul 2, 3 ture pe locul 6 si un tur ...pe nicaieri. Primele 3 ture au fost o placere: trante cat cuprinde, noroi in toate orificiile(bicicletei), iar in acest timp eu si Attila Madaras faceam schimb de roluri: cand spectator, cand protagonist.
La un moment dat mi-am creat un avantaj acceptabil fata de Attila insa in tura a 4-a mi s-a terminat “combustibilul”. Astfel am terminat de-a dreptul TERMINAT pe pozitia 8 si m-am grabit sa scap de tonele de noroi la pensiunea Imperial **** unde am fost cazati in conditii de lux. Parca si noroiul stralucea mai frumos acolo. (multumim Titi)
Dupa ce i-am dat un jet la bike si m-am “dezbracat” de stratul gros de noroi, m-am intors la locul de start pentru a-l aplauda pe Oly “Piticul Atomic”, care a alergat cat a putut dupa un loc pe podium... si l-a prins: locul 2 la categoria Elite. Bravo bosket! De asemenea felicitari si lui Sergiu, care a ucat echipamentul Maros Team pe podium la categoria Hobby Juniori. Apropo de echipament, Vladutz a reusit sa inaugureze pantalonii proaspat primiti, dovedind tuturor ca are “obrazul” gros... de la noroi ;).
Oare de ce inchei intotdeauna cu Vladutz???!! ...intrebari retorice.

Cu noroi in coltz de ochi, ;)
Va salut!!

Scrisoarea de pe locul 3

Studiu de caz inainte de "lucrarea de control":



Iata vine-un biker tare respirand foarte discret
Elisei privind la dansul il intreaba pe bosket:
- Ce vrei ba?
- Eu? Locul unu. Si de n-o fi complicat
Antrenoru vrea sa vada premiul ca l-am castigat.

La s-un sfert deschise cortu sa-l inscrie la “Elit”
Insa n-avea bani ciclistu’; a crezut ca-i gratuit.
- Tu n-ai sponsori?!
- N-am nici unu’!
- Tricoul parca-i cearsaf
E brodat cu zero sigle si c-o dara de la praf.

O, tu nici visezi bikere, cate ture eu v-am pus
Pe urcarea ce-a vestita de la radacini in sus.
Si nu vreau ca sa ma laud, nici nu vreau sa te-nspaimant;
Ca sa iesi pe locul unu trebuie sa-ti iei avant.
- Cum?! Cand vena mi-e umflata, a pierde gandesti ca pot?
Am s-o iau pe scurtatura si tot le-o dau peste bot.
De-o fi una, de-or fi sase… nu vreau sa termin pe doi.
Bucuros le-oi face toate, de e soare, de-i noroi.


Va doresc ce-mi doresc si mie, dar cu un loc mai in spate ;)
Succes!

ebike.hu Cup

Hello

Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc ca weekendul trecut am facut 1000 de km de cursuri practice de condus pentru maxim 30 de km de cursa (MAXIM am spus!), stau si ma intreb ce este mai extrem: mountainbike-ul sau sa fiu copilotul lui Vladutz ??

Si iata-ne vineri la amiaz’, stupefiati de faptul ca suportii de bike comandati pentru masina mea pe care ii asteptam prin curier nici macar nu au fost expediati, hotaram sa pornim in echipa completa spre Balassagyarmat, HU cu Opelul lui Vladutz, editie limitata ...la 90 la ora. In „doar” 11 ore am ajuns cu bine la destinatie, undeva pe granita de nord a Ungariei. Sambata, dupa un somn binemeritat am iesit din barlog cu bosketii in cautarea hranei la un supermarket local (asta pt ca nu vreau sa ii fac reclama la TESCO). Pe la ora 15 am decis, alaturi de compatriotii nostri sositi tocmai de la Bucuresti, sa parasim camerele, pensiunea, localitatea si tara in care ne aflam (totul s-a petrecut in 5-10 minute) pentru a face cunostinta cu traseul de concurs de pe taram slovac. Am traversat granita pe biciclete (de vreo 5 ori pe zi), mandri de aceasta premiera. Traseul era imbarligat pe singurul deal din zona, avand doua urcari majore (dintre care a treia „terminatoare”), o carare pe varful dealului printre culturi de ...(intial era un fel de rapitza, insa spre final sigur era „varza”), vreo doua coborari tehnice inguste si cateva serpentine printre smocuri de iarba in ultimul kilometru. Dupa 2-3 ture de recunoastere a traseului ne-am pus pofta-n cui, pentru a o lua de acolo in ziua urmatoare la startul (...si acum tineti-va bine) ebike.hu Cup INTERNATIONAL MTB XCO C2 Race.
Neatza! E Duminica, 18.04.2010! Trezirea, mancarea si pierderea timpului pana la ora 12 si ceva, cand trebuia sa ne aciuam si noi alaiului de bikeri care isi faceau incalzirea in zona de start. Incalziti, ne aliniem la start si suntem atenti la numaratoarea in stil UCI deja cunoscuta urechilor noastre: 2.. 1.. 30.. 15.. Start!! Si da-i pedala ca vine valul... asta pana la primul „dop” unde plutonul se „infunda” si toti isi iau bike-urile pe sus si sapa prin multime pentru a fluidiza traficul. Spre finalul primei ture, cand respiratia devine mai discreta si tensiunea se desumfla odata cu roata de spate a lui Oly, fiecare isi ajusteaza ritmul si se inchide in cushculia mintii unde sufera in tacere. Ely vine curand din spate si imi propun sa tin aproape, in spatele lui. Insa distanta dintre noi creste si ma simt ca un simplu spectator la ceea ce se intampla. Intr-un final imi gasesc si eu locul in ierarhia cursei si termin cursa pe locul 22 la categoria Elite si pe 36 la general (cu tot cu U23). Juganaru Razvan (Campionul National en-titre) s-a clasat al 21-lea la Elite si pe 35 la general. Ely a terminat cursa pe locul 17 la elite si 27 la general. Dani Crista a terminat pe locul 17 la U23 si pe 40 la general, in timp ce Vlad Sabau a terminat cursa pe locul 53.
Am concurat cu fobia de a avea pana, avand in vedere experientele neplacute din ultimii doi ani, insa acum ar fi cazul sa „ma vindec” si sa am incredere in anvelope. Noile „incaltari” Continental Vapor tubeless cu „laptic” in vene cred ca nu ma vor dezamagi. Multumesc Maros Bike pentru sprijinul acordat si in acest sens.

La final stau si cuget: multumit??? …de noile anvelope Continental? ..absolut!; …de rezultatul obtinut?! ..nu prea; ….de cum a condus Vladutz?! ..noapte buna! :D

In sfarsit, un inceput!

Salutare   Cred ca nici blogul nu ma mai cunoaste de cand nu am mai postat.   M-am gandit sa fac o mica pauza din pregatirile pentru weekendul care sta sa inceapa si sa imi exprim bucuria in format electronic: INCEPE SEZONUL COMPETITIONAL 2010... si pentru mine . Pai ar fi cazul ca mi s-ar atrofia spiritul competitional daca nu as lua masuri. Si masurile luate sunt urmatoarele: Duminica 18 mai 2010, 450 km distanta de casa, 5,3 km lungime x 6 ture, 230 m diferenta de nivel, categoria C2 ...sau mai pe scurt ebike.hu Cup International MTB XCO C2 RACE, o cursa care va avea loc in Ungaria sau Slovacia.... sau Ungaria??!!.... Nu se stie, pentru ca e un concurs slovaco-maghiar organizat undeva pe granita dintre cele doua tari. Oricum voi lua cu mine in start pasaportul si licenta UCI ca poate ma trezesc in tura a 3-a ca imi pun vamesii interdictie pentru trafic ilegal cu noroi si eu vreau sa ma intorc acasa cu lantul pe bicicleta nu cu el legat de picioare. Sper sa fie un inceput bun si sa fac o cursa frumoasa alaturi de bosketii din MAROS Team cu care ne framantam acum cu ce masina ajungem noi acolo.   Pana una alta trebuie sa gasesc o modalitate de a inghesui echipamentul de cursa intr-un bagajel cat mai mic ca va fi inghesuiala mare pe "mijlocul de transport".   Urati-mi succes! Am tulit-o!   Bye

Prima postare, primul blog

Salutare voua, oricine ati fi voi. - Ma numesc Tudor Radu, am 25 de ani si sunt dependent de mountainbike. - Buuuuunaaa Tuuudooooor!! - E prima MEA postare pe blogul MEU asa ca sper sa fiti ingaduitori. Inca imi prind urechile printre click-uri, frame-uri, font-uri, link-uri si alte ciudatenii de acest gen. Vorba bunicii mele: "maica, I-phone-u' ii gadget sau ii device?" Sper ca treptat sa ma dezmeticesc si sa reusesc sa fac blogul asa cu mi-l doresc(poate nu destul de mult ca altfel il aveam deja), dar pana atunci ma voi rezuma la partea esentiala: sa postez una alta cu si despre mine, cu si despre bike, sa promovez ceea ce fac, ceea ce sunt si ceea ce vreau sa devin, sau pur si simplu sa spun ceea ce am de spus.. parerea mea. Pare destul de usor sa te apuci sa scrii pe un blog dar cand te asezi in fata butoanelor ramai blocat. Singurul lucru care mai misca este cursorul in campul "Subject". Dar, pentru ca sportul e 80% cap si 20% picioare promit ca voi incerca sa scot inspiratia de la naftalina si sa scriu 2-3 randuri la nevoie. Pana atunci am sa o dramuiesc cu grija sa mai ramana si de samantza. Stati pe aproape sa vedem ce iasa!