Duminica, 15 Mai 2011, Clujul a pedalat...

... si nu numai Clujul, pentru ca la Etapa 2 - Skoda a "Campionatului local de Mountainbike" CLUJUL PEDALEAZA au luat parte si rideri dinafara Clujului.
Pe la 12 fara cateva minute am ajuns in parcul Colina unde brusc mi s-a afisat in fata ochilor imaginea unui concurs de MTB adevarat, cu poarta de start-finish, cu corturi si bannere colorate, cu banda de marcaj personalizata, cu iarba proaspat cosita si parcul proaspat salubrizat, toate special facute pentru acest eveniment. Constat cu mandrie (chiar daca nu prea am eu merite in acest sens) ca Clujul impune un anumit standard de organizare a unei competitii de MTB.
Pe la ora 14 s-a dat startul "expertilor" care aveau de parcurs 7 ture pe un traseu tehnic care pe mine m-a prins putin (mai mult) nepregatit din punct de vedere al starii tehnice a bicicletei.
Daca inainte cu o zi, pe traseul de maraton de la Preluca nu am fost prea afectat de schimbatoarele neadaptate noii transmisii, aici s-a dovedit "fatala" aceasta problema.
M-am luptat cu lantul care nu vroia sa stea cuminte pe viteza selectata de mine, astfel ca a trebuit sa recuperez de nenumarate ori timpul pierdut fata de coechipierul meu, Vlad Sabau, care era in fata mea la o pedala distanta. Pentru ca totul sa fie complet, am reusit sa imi rup si pantofii de bike si simteam ca ma imprastii pe tot traseul, bucatica cu bucatica.
Am terminat pe locul 4 in fata multor sustinatori care au venit sa concureze, sa pozeze si sa se bucure de un eveniment sportiv bine facut.
Abia astept etapa de noapte din 18 iunie, cand Clujul, in loc sa doarma, Pedaleaza!!!!
Urmatoarea cursa: cel mai probabil Cupa Concordia de la Lugoj.

Preluca MTB Maraton 2011

La mijloc de Mai ne-am bucurat de un sfarsit de saptamana intens din punct de vedere competitional.

Sambata, 14.05.2011, ne-am trezit cu noaptea-n cap pentru ca la ora 6:30 sa pornim din fata magazinului Maros Bike spre Copalnic-Manastur, undeva prin Maramu', acolo unde s-a desfasurat a doua editie a Maratonului MTB Preluca.

Mi-am incalcat promisiunea de anul trecut de a nu mai participa la acest concurs pana nu am confirmarea ca totul e ok d.p.d.v. organizatoric. Totusi, m-am limitat la a participa la proba de 35 de km avand in vedere ca ma asteptau doua zile de concurs in acelasi weekend.

La ora 10 am bagat FOCUS-ul in viteza (una din putinele care mi-au mai ramas pentru ca  am trecut pe 2 placi ca tot omu care vrea sa convinga lumea ca "inca poate") si am trecut in fata plutonului, bazandu-ma pe faptul ca stiam in mare masura traseul de la editia trecuta. Din pacate, nu mare mi-a fost mirarea sa observ ca inca sunt grave probleme cu marcarea traseului la acest concurs. Ma asteptam, dar speram la o usoara evolutie fata de prima editie. La un moment dat am facut cale intoarsa deoarece nu mai era nici un marcaj de vre-un kilometru incoace, pana cand m-am intalnit cu riderul de pe locul doi si l-am lasat sa ma ghideze putin.

Inafara de primii 5 km, am facut o cursa solitara dar m-am bucurat de un traseu frumos si de noua transmisie care cred ca s-a potrivit ca o manusa acestui traseu.

Am terminat cursa pe locul 1 cu un timp de 1:44:00, urmat la 3 minute de Kelemen Arpad si la 4 minute de Ely.

Sper ca anul viitor marcajele sa fie prezente acolo unde e important sa fie.

Marea Ocoleala

In acest weekend ploios de toamna.... hopa, scuze (m-am dezorientat) ...de vara, am fost chemati cu mic, cu mare la doua zile de orietare sportiva in cadrul Cupei Romaniei la Orientare pe Mountainbike in padurile din jurul Clujului. Sambata 26 iunie la ora 11:30 s-a auzit primul BIP al cronometrului de la startul probei de medie distanta in padurea Faget. Vremea a rarit bine concurenta clujeana (stati linistiti, nu au murit de batranete, ma refeream la conditiile meteo), insa Mury (Marius Muresan) si cu mine am reusit sa ne invingem groaza de a ne murdari si in acest weekend bikeurile astfel ca la minutul 34 respectiv 42 am pus mana pe cate o harta si dusi am fost...
Aveam de parcurs 6 km in linie dreapta, da' n-ati vrea sa stiti cat de dreapta a iesit in final. Am inceput timid, ocolind beltile, dar cand am vazut ca incepe sa ploua m-am bazat doar pe sacul de detergent de rufe care ma astepta acasa si i-am dat bataie. E ciudat ce se intampla la cursele de genul asta, fie ele chiar si de orientare sportiva si fara obiectiv. Inainte de start iti spui in minte jumate in engleza jumate in romana: “Nu-i stres. Merg de fun ca sa enjoy!”

Si brusc te trezesti gafaind, cu noroiul in ochi si cu limba-n spite, avand un singur scop in minte: UNDE-I PUNCTU!!!??? DA IO UNDE-S??!! Singurul obiectiv clar a fost sa ii fac cunostinta SI-card-ului de pe degetul meu cu fiecare punct trecut pe harta... si am reusit. Nu puteam sa vin acasa si sa va scriu ca m-am ratacit in padurea in care ma dau de o viata aproape zilnic. (Acum stiti de ce nu are Mury blog? ;))
Am terminat proba intr-un timp de 63':59'' pe locul 3, la aproximativ 20 de minute de locul 1.

Duminica 27 iunie am schimbat locatia pentru proba de lunga distanta (8 km in linie dreapta), cronometrul de start bipaind undeva pe coama dealului in padurea Hoia incepand cu ora 10. Ely ni s-a alaturat de aceasta data cu forte proaspete, fapt care s-a si vazut in rezultatul final: 99 de minute comparativ cu cele 108 ale mele sau 117 ale lui Mury. Noroiul “prietenos” si cateva greseli de amator (ce sunt) m-au facut sa pierd minute pretioase, dar nu m-am intors nici de data aceasta la finish cu mana goala: aveam SI-cardul plin de puncte: toate cele 13. Am terminat pe locul 7... asa, si..? Pentru mine e important sa gasesc tote punctele si sa imi dezvolt abilitatea de a ma orienta, de aceea pretentiile mele pentru acest gen de curse sunt minime.(buna scuza Tudore!)
Dupa o festivitate de premiere cu ciocolata si diplome am facut un pit-stop pe la Mury sa ne spalam bikeurile (multumim Mury) si sa ne gandim unde si cu ce vom merge la urmatorul concurs...

Pana una-alta... cititi mai jos ce-o zis Shakira ;)

Trei de M - Mocirla, Multa Mocirla

...si pentru ca noroiul face bine la organism, am decis sa imi incerc spatele “ruginit” la Maratonul Medieval Medias 2010, desfasurat Sambata, 19.06.2010 pe dealurile “nenoroite” din zona Mediasului. Dupa o pauza de... ceva vreme... in care mi-am lins “ranile” incercand sa imi alin durerea din zona lombara care imi limita antrenamentele, mi-am propus sa fac un test in ritm de concurs sa vad cu ce trebuie sa ma dau in perioada urmatoare: cu alifie sau cu bicicleta.
Sambata cu noaptea-n cap si cu bitza-n portbagaj la Skoda lui Atty am plecat cu sensei si cu Ralu' spre Medias pentru ca in jurul orei 10:30 sa fim apti de start la proba de 50 de km.
Dupa luptele seculare care au durat cateva minute, cavalerii medievali veniti sa ne aduca aminte de vremurile demult apuse ne-au predat stafeta, urmand sa ducem noi batalia mai departe. Se anunta o batalie in noroi, insa pana nu mi s-au incarcat rotile ca la tractor nu am crezut ca e chiar atat de rau. Si nu au trecut decat doi kilometri pana sa ma conving ca va fi o cursa “moale”. Dupa scurta portiune de push-bike de pe prima urcare m-am aciuat pe langa Ely stiind ca el merge mult mai “economic” decat mine in prima parte a curselor, in incercarea de a obtin un “consum mediu” cat mai bun. Prima coborare insa mi-a adus aminte de ce imi place mie sportul asta, asa ca mi-am potolit dorul cu cateva patinaje mai mult sau mai putin artistice. Dupa 16 km am ajuns la punctul unde se desparteau traseele de 50 respectiv 80 de km, astfel ca am fost nevoit sa ii spun lui Ely cu lacrimi (de noroi) in ochi “Drum bun!”. El mergea la 80 de km eu la 50.
Din acest moment solul incepea sa devina “prietenos” cu anvelopele, astfel ca incercam sa tin bikeul pe portiunile cu iarba si sa-l clatesc cat mai des in baltile razlete. La cel de-al doilea punct de alimentare i-am ajuns pe Oly si pe Cioc in timp ce se luptau cu tonele de noroi. I-am depasit insa pentru scurt timp. Am vazut cum se departeaza incet-incet incapatanandu-se sa stea in sa, in timp ce eu impingeam de zor bicicleta, fara nici o satisfactie in urma acestei activitati. Totusi, am ajuns la sosea mai devreme decat ma asteptam. Daca in anii trecuti, cand solul era uscat, uram sectiunea de 6 km de sosea, acum a fost ca o binecuvantare. In sfarsit simteam si eu ca ma deplasez! La inceputul acestei portiuni i-am ajuns pe Cioc si pe Daitoiu Gabriel. Contrar spuselor lui Ely, teoria “e mult mai bine in trei decat singur” cred ca se aplica cu succes in alte domenii. Nu ma incanta sa ma tiganesc si anul acesta pentru dusul trenei pe sosea asa ca am pus putina distanta intre mine si riderii de la Emmedue. Dupa trecerea prin cetatea medievala de la Bazna am ajuns inevitabil la ultima urcare, o portiune care nu imi trezeste amintiri tocmai placute. L-as putea numi Dealul Crampelor uitandu-ma la editiile anterioare ale MMM. Am inceput sa urc in ritmul meu, rulat, usor, chiar daca asta m-a costat o pozitie in clasament. Nu vroiam sa ma innec ca tiganul la mal. Ajuns in varf, scopul meu a fost sa recuperez pozitia pierduta pe urcare, insa am reusit doar sa reduc ecartul in dreptul liniei de Finish la 15 secunde de Cioc.
In final un loc 5, fara dureri de spate, e mai mult decat ma asteptam de la aceasta cursa.
Sper sa reiau antrenamentele fara sa ma mai supere spatele si sa se reflecte asta si in rezultatele viitoare.

Vreau sa-mi felicit coechipierii pentru rezultatele obtinute:

Miron Elisei – Locul 1 Timp: 4:37:12.4 Proba: 80 km
Olar Liviu Mihai – Locul 2 Timp: 2:52:44.4 Proba: 50 km

Un mare MULTUMESC lui Atty pentru “carutzare”, (trece-ma la caietzelu' cu datorii), multumesc si lui Mury ca a fost acolo (sa se pozeze cu prietena mea >:) ), lui Boldi pentru ca ne-a facut reclama atarnand tricoul pe dos pe poarta de Start/Finish si lui Maros care pe langa sprijinul material acordat, ne acorda si increderea ca ii aducem duba cu bine in fata magazinului la sfarsitul weekendului.


Pana data viitoare nu uitati sa pedalati pentru ca, vorba Shakirei:
“Walking gets too boring when you learn how to fly”

Tudor Radu (ca doar cine naiba sa scrie pe blogu' meu daca nu eu?!)

O preluca, doua preluci.... si-a treia..??!!!

...pai a treia o fi fost in ultima intersectie, dar de unde naiba sa iti dai seama daca nu-i marcata??!!! Cam asta am facut eu sambata, 15 Mai 2010: am cautat preluci(orice ar fi ele). Maratonul “de Mountainbike” PRELUCA “organizat”(cel putin ei asa sustin) in ”pitoreasca zona a Prelucilor” a strans la start (dupa care i-a imprastiat rau de tot) 132 de concurenti: 70% inscrisi pentru proba de 35 km si 30% inscrisi pentru proba de 92, sau 85.... sau 96 ...de km(nu stiu exact daca au calculat si ratacirile sau nu). In fine... la ora 10 luam startul si inca din primii 2 km deja ne intrebam unii pe altii incotro e traseul. Pana la urma gasim un “cunoscator” si il plasam in fruntea plutonului sa ne calauzeasca pana mai incolo. Nu trece mult timp si grupul fruntas (Oly, Toty, Otniel, eu si inca cativa) se dezlantuie si odata cu el se dezLANTZuie si bicicleta mea: ii cade lantul in exteriorul angrenajului si, in tentativa mea de a-l pune inapoi din mers, reusesc sa indoi o za destul de tare incat sa imi agate in schimbatorul spate si sa nu mi stea pe nici o viteza. Astfel ma decid sa fac stanga imprejur catre START sperand totusi ca se va indura de mine cineva care poseda cheie de lant... si s-a indurat: ii multumesc mult acelui CINEVA cu toate ca nu stiu exact cine este. Pana am reparat lantul au trecut toti... absolut toti. Si asa, incet incet am inceput sa recuperez pozitii: la inceput mai usor, dar din ce in ce mai greu cu cat ma apropiam de locurile fruntase. Am ajuns la un moment dat pe locul 6 la categoria mea insa eforturile depuse pentru a ajunge acolo si-au spus cuvantul si in final am terminat pe locul 8 la categoria 19-35 de ani si pe 9 la general. M-am ratacit de vreo 4 ori si m-am minunat o singura data: cat de prost marcat a putut fi traseul!!! Noroc ca a compensat peisajul. Am primit si o explicatie de la organizator la final: “Stiti, se fura marcajele pe aici”. Mi-l si imaginez pe c8ilu’ ala din varfu’ dealului purtand echipament de sumo din banda de marcaj. La ce altceva ii putea folosi?? Si situatia era constanta pe toata lungimea traseului. Asta e... Important e ca am terminat cu bine, mai mult eu si mai putin Oly, care, in dorinta de a obtine locul 4 intr-un sprint final, a avut un incident neplacut cu o masina in ultima suta de metri(i-a “pliat” oglinda... pe asfalt).
Infrigurati, obositi si totusi bucurosi de un asemenea antrenament, m-am urcat cu Ralu in masina la sensei Attila si am pornit spre casa cu gandul de a nu ne mai opri vreodata in Copalnic Manastur, nici macar in drum spre partiile de la Cavnic...

Multumiri:
- lui Bubu meu pentru rabdarea de a sta 6 ore pana am parcurs cei 96,44 km (rataciri incluse)
- Lui Attila Czirjak (aka. Sensei Aty) pentru sponsorizarea transportului
- Maros pentru suportul material
- Voua, celor care ati citit acest blog ;)

O mare neNOROIre

… nimic grav, nimic tragic… doar un traseu putin cam “zemos” pe care te dadeai din manta-n manta ca la billiard si unde cand “aterizai” alunecai ca piatra de Curling. Cam acesta e fundalul pe care s-a desfasurat in 9 mai Lornion Trofe MTB XCO C3 Tg. Mures(ma dau gata denumirile astea), a doua etapa contand in (si acum inca una) Romanian MTB XCO Gran Prix.

Din perspectiva mea concursul s-a desfasurat cam asa: un start pe locul 2, 3 ture pe locul 6 si un tur ...pe nicaieri. Primele 3 ture au fost o placere: trante cat cuprinde, noroi in toate orificiile(bicicletei), iar in acest timp eu si Attila Madaras faceam schimb de roluri: cand spectator, cand protagonist.
La un moment dat mi-am creat un avantaj acceptabil fata de Attila insa in tura a 4-a mi s-a terminat “combustibilul”. Astfel am terminat de-a dreptul TERMINAT pe pozitia 8 si m-am grabit sa scap de tonele de noroi la pensiunea Imperial **** unde am fost cazati in conditii de lux. Parca si noroiul stralucea mai frumos acolo. (multumim Titi)
Dupa ce i-am dat un jet la bike si m-am “dezbracat” de stratul gros de noroi, m-am intors la locul de start pentru a-l aplauda pe Oly “Piticul Atomic”, care a alergat cat a putut dupa un loc pe podium... si l-a prins: locul 2 la categoria Elite. Bravo bosket! De asemenea felicitari si lui Sergiu, care a ucat echipamentul Maros Team pe podium la categoria Hobby Juniori. Apropo de echipament, Vladutz a reusit sa inaugureze pantalonii proaspat primiti, dovedind tuturor ca are “obrazul” gros... de la noroi ;).
Oare de ce inchei intotdeauna cu Vladutz???!! ...intrebari retorice.

Cu noroi in coltz de ochi, ;)
Va salut!!

Scrisoarea de pe locul 3

Studiu de caz inainte de "lucrarea de control":



Iata vine-un biker tare respirand foarte discret
Elisei privind la dansul il intreaba pe bosket:
- Ce vrei ba?
- Eu? Locul unu. Si de n-o fi complicat
Antrenoru vrea sa vada premiul ca l-am castigat.

La s-un sfert deschise cortu sa-l inscrie la “Elit”
Insa n-avea bani ciclistu’; a crezut ca-i gratuit.
- Tu n-ai sponsori?!
- N-am nici unu’!
- Tricoul parca-i cearsaf
E brodat cu zero sigle si c-o dara de la praf.

O, tu nici visezi bikere, cate ture eu v-am pus
Pe urcarea ce-a vestita de la radacini in sus.
Si nu vreau ca sa ma laud, nici nu vreau sa te-nspaimant;
Ca sa iesi pe locul unu trebuie sa-ti iei avant.
- Cum?! Cand vena mi-e umflata, a pierde gandesti ca pot?
Am s-o iau pe scurtatura si tot le-o dau peste bot.
De-o fi una, de-or fi sase… nu vreau sa termin pe doi.
Bucuros le-oi face toate, de e soare, de-i noroi.


Va doresc ce-mi doresc si mie, dar cu un loc mai in spate ;)
Succes!